Blogul devoratorilor de publicitate racoritoare

14
Jun

Ingerul meu pazitor…

Cand o persoana este intrebata care este omul care i-a marcat viata, cine este un model de urmat, de obicei aceasta numeste o vedeta, o persoana publica care i se pare a fi extraordinara.
Eroul meu este o persoana simpla, crescuta pe mealeagurile botosanene, intr-un satuc simplu in care domneste linistea. Eroul meu este o persoana care obisnuia sa se intalneasca duminica cu satenii pentru a vorbi cu ei, pentru a le zice o vorba buna, un sfat de urmat. Eroul meu e o persoana care obisnuia sa ma ia in brate sis a ma puna apoi pe genunchiul sau pentru a ma intreba ce mai fac. Eroul meu imi spunea ce e bine si ce nu e bine in viata, eroul meu ma inveselea si-mi scapa un banut fara sa stie mama, pentru a-mi cumpara o ciocolata de la magazinul satului. Eroul meu e un batranel bland, care zambea atat de frumos, incat tot cerul se insenina. Eroul meu e un om mic de statura dar cu prea multe de oferit.
Eroul meu este bunicul meu, in privinta caruia Dumnezeu a decis ca il vrea langa El. A decis ca e vremea sa se plimbe printre ingeri, intrucat era prea bun pentru aceasta lume.
14
Jun

Interviu cu ich

Cafeaua de dimineata, tigara de rigoare si multa liniste…Imi transfer atentia usor usor, pe fiecare frunzulita a copacului din gradina blocului. Trec mai departe la pasarelele care se cearta pe o firmitura de paine gasita printre firele de iarba. Zgomotul rotilor unui carucior cu gemeni si chicoteala acestora imi atrag atentia si incep sa ma gandesc cum ar fi fost sa fi avut o sora geamana. Si asa incepe un adevarat interviu in mintea mea.

Eu 1: Stii ca ceea ce facem noi acum e o usoara nebuneala nu?
Eu2: Da, dar uneori e nevoie de asta pentru a-ti pune gandurile in ordine.

Eu1: Te-ai gandit vreodata la ce vrei sa faci in viata?
Eu2: De foarte multe ori. Si de fiecare data imi vine o idee diferita. Cand eram mica voiam ca orice copil sa ma fac doctor si pictorita. Pana prin clasa a 8-a am vrut sa ma fac astronaut. Si acum am o pasiune de spatiu cosmic, dar am pastrat-o strict la acest nivel. Pe timpul liceului mi-am dorit sa fiu avocata. Mi-amintesc si acum cum ma certa mama si-mi spunea ca daca tot sunt guraliva, macar sa fac ceva din asta. Cu o saptamana inainte de examenul de bacalaureat, oscilam intre Facultatea de Matematica si cea de Jurnalism, hotarandu-ma dintr-un impuls sa aleg a doua optiune. Si nu imi pare rau.

Eu1: Sa inteleg ca ai avut dintotdeauna aspiratii mari. Esti o fire visatoare?
Eu2: Odaaa. Uneori am sperante mare si asteptarile imi sunt inselate. Dar am invatat ca daca iti doresti intr-adevar un lucru, poti sa-l realizezi.

Eu1: Descrie-ne te rog copilaria ta din trei puncte de vedere.
Eu2: Doar trei? Destul de greu, dar incerc. In primul rand fericire, pentru ca parintii meu au avut grija de mine si mi-au daruit tot ce am avut nevoie, material si spiritual. In al doilea rand am avut o copilarie plina de sotii, semne si vanatai facute prin toate parcurile din cartier si prin toate gradinile posibile. In fiecare zi veneam cu o julitura zdravana acasa, incat mama era deja exasperata. Dar cine a mai vazut copil cuminte si baba frumoasa? In al treilea rand am avut parte de foarte multa iubire, am fost mereu rasfatata(fiind si mezina familiei) insa am inteles mereu ca nu trebuie sa exploatez acest lucru si sa-l generalizez in tot comportamentul meu.

Eu1: Care este lucrul de care esti cel mai multumita in prezent?
Eu2: Faptul ca traiesc. Am simtit recent durerea de a pierde pe cineva drag si atunci mi-am dat seama cat de norocoasa sunt pentru faptul ca traiesc si ma bucur de cei dragi mie. Am invatat sa privesc altfel viata si mi-am dat seama ca trebuie sa profit de aceasta oportunitate, pentru ca asta e viata de fapt…o oportunitate..

Eu1: Care este cel mai mare regret al vietii tale?
Eu2: Nu e chiar un regret.. E mai mult o frica de faptul ca nu reusesc sa le arat celor dragi, destul de clar, cat de mult imi pasa de ei. Ma atasez destul de repede dar imi dau seama la fel de repede daca persoana respectiva este sau nu de incredere.

Eu1: Care este cartea ta preferata?
Eu2: paradoxanl, este o carte pe care am fost obligata sa o citesc pentru o ora de istorie si anume Agonie si extaz- Irving Stone. Desi aveam timp destul la dispozitie si este o carte destul de mare, am citit-o intr-o singura seara. Ma fascineaza Renasterea asa ca a fost o carte pe placul meu. Cartea descrie viata lui Michelangelo si modul in care este scrisa te acapareaza complet in acest univers fascinant.

Eu1: Care este cel mai mare vis al tau?
Eu2: Sa fiu recunoscuta pentru munca mea, nu din dorinta de faima ci pentru a-mi rasplati familia pentru ca m-a sustinut neconditionat in tot ceea ce mi-am dorit sa fac. Deocamdata incerc sa-I rasplatesc cu afectiune si respect, dar va veni un timp in care va fi nevoie de mult mai mult.
14
Jun

Cronica de carte - Obsesii

Fiecare dintre noi a dezvoltat macar o data in viata o obsesie, fie pentru o persoana, fie pentru un lucru sau pentru o trasatura. Dar ce se intampla atunci cand aceasta se transforma intr-o adevarata problema de comportament, cand obsesia devine o boala in cel mai crunt sens al cuvantului?

Vernon Lee tinteste tocmai acest aspect in cartea sa, Obsesii. Povestirile insumate in aceasta carte, desi au o component supranaturala, sunt menite sa puna un semn de intrebare oricarui individ aflat in aceasta situatie. Fiecare din cele patru povestiri (Amour Dure, Dioneea, Oke din Okehurst si O voce cruda), este tesuta intr-un crescendo subtil, care te tine cu sufletul la gura.

Amour Dure reprezinta de fapt o suma de fragmente din jurnalul lui Spiridon Trepka. Obsesia tuturor persoanajelor din aceasta parte a cartii o reprezinta o femeie, Medeea di Carpi. Ea emana un farmec atat de irezistibil asupra barbatilor incat toti cei care s-au indragostit de ea au sfarsit tragic in incercarea de a o cuceri.

Dioneea, cea dea doua parte a cartii, este alcatuita din extrase din scrisorile doctorului Alessandro De Rosis, adresate doamnei Evelina Savelli, printesa de Sabina. Dioneea este o alta femeie, adusa de valurile inspumate ale marii pe cand avea doar 4 anisori, la un batran pescar. Ea il vrajeste pe un tanar sculptor, care ajunge sa se sinucida ,ca o jertfa pentru aceasta.

Oke din Okehurst este povestea la fel de tragic a unui cuplu. Sotul, intr-un moment de nebunie, isi omoara sotia din cauza unei obsesii ca aceasta l-ar insela. Urmarit in continuare de aceasta obsesie, el se sinucide.

In ultima parte, O voce cruda, protagonistul este un muzician. Acesta este atat de acaparat de muzica, incat devine o obsesie pentru el. Mintea sa incepe de vuiasca de acorduri de vioara si ajunge aproape in pragul nebuniei.

Toti protagonistii, obsedati de trecutul idealizat(istoric sau mitologic), ajung sa cada prada relatiei maladive cu figurile care ii fascineaza. Prezente la inceput abia banuite, spiritele malefice si atractia erotica morbida care traverseaza secolele ajung sa le marcheze tragic destinele.

Vernon Lee este pseudonimul literar al lui Violet Paget(1856-1935), figura proeminenta si nonconformist a vietii cultural britanice. Autoarea a publicat numeroase eseuri si lucrari de istoria artei, dar a cucerit admiratia contemporanilor sai ilustri (Robert Browing, Walter Pater, Edith Wharton sau G. B. Shaw) prin scrierile sale literare.
25
May

Cronica de film - How to train your dragon

Titlu: How to train your dragon

Regia: Dean DeBlois, Chris Sanders

Cu: Jonah Hill, Gerard Butler

Gen film: animaţie, aventuri, fantastic

Durata :98 minute

Premiera in Romania:19.03.2010

Toata lumea are daunatori. Unii au soareci, altii au tantari si noi avem…dragoni! Asa debuteaza cea mai noua productie semnata de DreamWorks, filmul de animatie How to train your dragon(Cum sa iti dresezi dragonul).

Filmul ne prezinta relatia de prietenie care se poate stabili intre doua personaje, aflate la poluri opuse atat in privinta trasaturilor de caracter cat si din punct de vedere fizic: un dragon si un baietel.

Actiunea se petrece pe timpul vikingilor, cand dragonii reprezentau o adevarata problema pentru Berk, insula condusa de cel mai curajos dintre vikingi, Stoick(Gerard Butler). Acestia isi unesc fortele pentru a dobori daunatorii care le distrug casele si care le fura rezervele de hrana. Fiului sefului de clan, Hiccup, isi doreste de asemenea sa devina erou, pentru a se remarca intr-o lume in care tot ce conta era forta si curajul de a prinde un Night Fury. Numai ca ceea ce da peste cap tot firul povestii este faptul ca el reuseste sa stabileasca o prietenie cu cel mai temut dragon si invata secretul unei convietuiri linistite intre dragoni si vikingi. Marea provocare ramane insa pentru el sa-i faca si pe ceilalati sa vada acest lucru.

Vikingi, dragoni, o idila romantica intre Hiccup si Astrid, prietenie…Toate acestea reprezinta elementele unui film reusit, menit sa dea o lectie de viata spectatorilor sai.

Din punct de vedere tehnic, filmul abunda in scene propice unei vizionari 3D fascinante, care te introduc efectiv in acea lume de basm. Grafica parca curge, este foarte fluida si da dovada de foarte multa imaginatie. Sonorizarea este de asemenea destul de buna iar muzica se imbina perfect cu partea vizuala.

How to train your dragon este cu siguranta un film care te acapareaza, te fascineaza si iti da acea satisfactie de timp foarte bine folosit. La urma urmei, cu totii avem animale de casa. Unii prefera pisicile, papagalii sau cateii iar altii…dragonii.
16
Mar

Care, ce şi cum

Nu ştiu câţi dintre noi îşi conturează un clasament al principalelor surse de informare. Poate că mental am avut întotdeauna o afinitate pentru un anumit canal media, dar puşi în situaţia de a răspunde la o astfel de situaţie fiecare din noi am întâmpinat o uşoară ezitare. În urmă cu puţin timp, o prietenă îmi spunea că are o încredere deosebită în informaţiile provenite de la un anumit post de radio, în timp ce eu mergeam pe principiul vizualului.

Dar la urma urmei, fiecare din noi caută în toate sursele media exact informţiile de care avem nevoie. De exemplu, la televizor unii vor să vadă cum arată vedetele după ultimele operaţii estetice, la radio vor să asculte cele mai noi melodii ale artiştilor în vogă, iar din presa scrisă vor să citească ultimele bârfe fără bruiaje vizuale sau auditive.

Constrânsă să fac un clasament în acest sens, m-am gândit totuşi să îmi pun preferinţele în următoarea ordine:

1. presa scrisă (mă pot bucura de o anumită informaţie în orice moment al zilei şi îi ofer o mai mare credibilitate pentru că din moment ce presa scrisă poate recitită este necesară o verificare mai strictă a informaţiilor publicate)

2. radio ( pentru că dacă se strecoară o informaţie eronată, poate fi corectată foarte uşor prin update-uri periodice; informaţile sunt succinte şi uşor de receptat)

3. tv (deoarece informaţiile de interes sunt deseori intercalate de ştiri mondene ce distrag atenţia publicului de la subiectele cu adevărat importante)
16
Mar

Wikipedia vs. biblioteci

Zi de zi suntem bombardaţi cu zeci de informaţii, din zeci de mii de surse. Filtrăm, conştient sau nu, avalanşa de produse media care vine peste noi şi care devine ca un val de cunoştinţe la finalul unei zile. Şi totuşi, cum putem beneficia de o filtrare autorizată a surselor media, astfel încât să nu ne pierdem în amalgamul de incertitudini?

Un punct de plecare pentru acest lucru ar trebui să fie o atitudine ceva mai reţinută a publicului la receptarea informaţiilor neautorizate din “surse-fantomă” şi culturalizarea din cărţi. Acest lucru poate fi influenţat de unghiul de abordare al canalelor media. În urmă cu aproximativ doi ani, Radio Guerilla a realizat o campanie în acest sens, numită “Cine nu citeşte e prost” prin care se dorea conştientizarea de către public a importanţei cărţilor. Au fost realizate concursuri de cultură generală, premiile constând într-un kilogram de carte.

O autoritate autorizată în acest domeniu este necesară, dar oarecum imposibil de înfiinţat deoarece fluxul de informaţii bruiate este hrănit de piraterie şi astfel capătă o amploare ce nu poate fi oprită. Dacă în viitor ar fi înfiinţată o astfel de instituţie, bibliotecile ar fi mai pline şi nivelul de cultură al oamenilor ar creşte considerabil.
15
Mar

X pe bannerele online

Publicitatea este o activitate necesară unei societăţi moderne. Ne facem cunoscuţi, vindem, cumpărăm şi toată lumea are de câştigat. Şi cum lumea este într-o cotinuă schimbare şi este tot mai necesar să lăsăm era new-media să ne acapareze, firmele de publicitate recurg tot mai des la metoda promovării pe internet, mai ales prin intermediul bannerelor online.

Deşi este o metodă eficare de a face cunoscut un anumit produs, de cele mai multe ori se trece de limita acceptată şi ne este invadat spatiul personal. Ok, ne aflăm pe un domeniu public, dar nu este tocmai comod ca în timp ce îţi verifici adresa de e-mail, monitorul să îţi fie invadat de zeci de bannere care mai de care mai luminoase.

Într-adevăr, au fost destule cazuri în care am accesat din curiozitate astfel de bannere, dar de multe ori, insistenţa cu care îmi blocau accesul la linkul dorit m-a făcut să accesez pagina respectivă din dorinţa de a o elimina. Devine destul de stresant când “X-ul” care ar putea să sfârşească această tortură este undeva pitit destul sau chiar inexistent. Nu agreez bannerele online, nu în modul acesta abuziv în care încearcă să mă determine să văd produsul respectiv. În urma unui studiu s-au demonstrat următoarele statistici:

31% dau click pe bannere in navigarea lor Internet
27% cauta ulterior prin motoarele de cautare ce au vazut in reclama
21% retin adresa de internet a companiei prezenta in banner
9% se intereseaza de mesajul din banner prin intermediul retelelor sociale
2% nu vad deloc bannerele
9% nu isi aduc aminte daca au vizitat siturile propuse in reclame
37% nu raspund reclamelor Internet in nici un fel

Se pare că eu mă incadrez câte puţin în aproape toate categoriile de mai sus. Rezultatul: o persoană 100% contra bannerelor online.
15
Mar

Fără nume

Fiecare din noi a accesat cel puţin o dată Google-ul. Este practic imposibil ca un utilizator de pc sa nu fi dat măcar o dată click pe părintele motoarelor de căutare, “Sfântul Google”. Dar de câte ori nu ni s-a întâmplat oare să nu găsim ceea ce doream, nici după răsfoirea chiar şi a douăzeci de pagini de rezultate?

Acest lucru mi s-a întâmplat chiar astăzi, când am încercat din curiozitate să văd cât de cunoscut îi este numele meu internetului. Nu surprinsă, ci mai degrabă puţin dezamagită am fost când am constatat că doar trei linkuri făceau referire la mine(toate de pe Cuzanet). Şi ceea ce m-a amuzat teribil a fost faptul că se pare ar fi necesară corectura numelui meu, din Drobotă în Dobrotă. Păi ce are numele meu? Dacă eu zic că aşa mă cheamă. înseamnă că aşa e.

Privind din altă perspectivă, poate că acest lucru ar trebui să mă motiveze cumva să schimb acest lucru. Şi poate că într-o bună zi, numele meu va fi trecut la Google şi în suggestions, dar rezultatele căutăririi după numele meu vor trece măcar de 100. Să speram!
14
Mar

Proiect de site pentru ziarul Evenimentul

Evenimentul este unul din ziarele cele mai vândute de pe zona Moldovei. Numărul mare de cititori nu se datorează calităţii informaţiei ci mai degrabă faptului că este un ziar de anunţuri. Deşi anunţurile ocupă o parte seminificativă din paginile Evenimentului, nu aceeaşi situaţie se întâlneşte şi pe online.

Cotidianul s-a dezvoltat şi pe segmentul de online datorită cerinţelor pieţei, însă nu reuşit să o facă într-un ritm prea profesionist. A lăsat în urmă această discrepanţă articole-anunţuri şi şi-a pierdut oarecum această dominaţiei din domeniul publicităţii.

De aceea consider că pentru a fi un produs complet pentru online, Evenimentul ar trebui să mai lucreze la partea de publicitate, să facă preţurile accesibile pentru doritorii ca anunţurile lor să fie postate pe internet pentru a reface raportul publicitate-articole deţinut pe partea tipărită. O grafică mai bună a siteului nu ar prisosi, iar un motor de căutare mai eficient ar fi de asemenea folositor. Deşi site-ul beneficiază de puţină interactivitate datorată sondajelor, cursului valutar, radioului etc, se simte o briză statică în structura site-ului. Iar dacă s-ar lucra puţin şi la grafica site-ului, am putea să urăm bun-venit cu adevărat Evenimentului în mediul online.
14
Mar

Romania sau ţara “non-curajului”

Fiecare dintre noi ne-am întrebat la un moment dat, de ce reclamele noastre nu sunt la fel de catchy ca ale străinilor. Cum de străinii pot să scoată aur din nimic şi noi nu? Răspunsul corect nu este lipsa bugetului ci mai degrabă lipsa imaginaţiei. Nu facem reclame care să sară ceva mai mult de limitele normalului ci ne limităm la spoturile clasice, care nu ar da niciodată greş. Ce ar fi dacă am îndrăzni într-o bună zi să abuzăm totuşi de guerilla marketing de exemplu? Ce ar fi dacă cu puţini bani am reuşi mult mai mult decât normalul?

Să luăm spre exemplu firma italiană de răcoritoare Chino. În timpul verii, aceasta a dus o întreagă campanie de promovare printr-o strategie de guerilla marketing. Pentru câteva luni, producătorii au mers prin principalele oraşe italiene şi au plasat în fântâni arteziene şi în alte loguri aglomerate, paie uriaşe ieşind din capace de suc. Au avut curajul să şocheze, să stârnească curiozitatea şi să se facă cunoscuţi.

Până va veni ziua în care să facem şi noi acelaţi lucru cu mai multa dezinvoltură va mai dura ceva timp. Vrem schimbare dar o aşteptăm de la alţii. Vrem altceva dar totuşi nu vrem.